Istoria disparitiilor continua cu:
Sa mai adaugam aici si incredibila disparitie a avionului pilotat de Antoine de Saint-Exupery, plecat la sfârsitul lunii iulie 1944 de pe aerodromul din Corsica, într-o misiune de cercetare. Dupa cum autorul spune în povestea ,,Micului Print'': stiu sigur ca el a revenit pe planeta sa, pentru ca, la ivirea zorilor, nu I-am gasit trupul'', tot asa, pilotul si avionul sau nu vor mai fi regasiti niciodata. (Este adevarat de-a lungul anilor s-au gasit diverse motivatii acestei disparitii. Dar nici una dintre ele nu acopera complet toate aspectele curioase legate de ,,Cazul lui Saint-Exupery'')
Începe acum asa-numita perioada moderna'' a misterioaselor disparitii din Triunghiul Bermudelor si din alte parti ale lumii. Ea debuteaza cu celebrul ,,Zbor nr. 19'' din ziua de 5 decembrie 1945, la ora 14: 00 (ora locala), cinci avioane de tipul ,,Grumman Avengers - TBM'' (VEZI FOTO) decolau de la baza militara americana Fort Lauderdale din Florida. Echipajele lor, compuse din piloti cu mare experienta, având fiecare între 6 si 12 ani de practica aviatica, erau înzestrate ca barci pneumatice si centuri de salvare. Era vorba de un zbor obisnuit de patrulare: 250 km spre est, 60 spre nord si întoarcerea la baza.
La ora 15: 15 turnul de control a receptionat primul apel al patrulei: pilotii trebuiau sa primeasca instructiuni pentru aterizare. Contrar oricarei asteptari, pilotii au denuntat ca se afla în dificultate si ca nu mai vad pamântul. Cererea turnului de control a fost perfect logica: era nevoie de coordonatele pozitiei avioanelor. Nici unul dintre comandantii echipajelor nu a reusit sa-si determine pozitia, iar la indicatia controlorului de trafic aerian de a se îndrepta spre est, pilotii au afirmat ca nu stiu în ce parte se gaseste acest punct cardinal. Chiar daca o furtuna magnetica ar fi bântuit în regiune, pilotii s-ar fi putut lipsi de busole si orienta dupa soare. Dar, din motive ramase de neînteles pentru cei ramasi la sol, pilotii nu mai vedeau soarele. Câteva vreme, personalul din turnul de control a putut urmari discutiile purtate prin radio între avioanele aflate deasupra oceanului: echipajele pareau cuprinse de panica. La ora 16:00 comandantul patrulei si-a predat functia unui alt pilot.
La ora 16:25, noul comandant a restabilit legatura cu aeroportul: Nu suntem în stare sa ne determinam pozitia. Cred ca ne aflam la 360 km nord-est de baza. Nu va luati dupa mine. Mi se pare ca''. În acel moment legatura s-a întrerupt si nu a mai putut fi restabilita niciodata ! Imediat, baza aeriana a intrat în alarma. La orele 16:30 marele hidroavion ,,Martin Mariner'' a decolat cu un echipaj de 13 oameni si cu un echipament de salvare pentru orice situatie. În tot acest timp, turnul de control continua sa încerce sa intre în legatura cu avioanele pierdute pentru a le anunta sosirea ajutorului. La ora 16:55 turnul de control a cerut coordonatele avionului de salvare. Nici un raspuns ! Nimeni nu a înteles ce se întâmplase.
Baza de la Fort Lauderdale a cerut ajutorul serviciului de salvare din Miami, Florida, de unde a decolat un al avion de salvare care a survolat presupusa zona a accidentului, fa a observa nici o urma a celor sase echipaje pierdute. Toata noaptea, avioane de salvare si nave ale flotei au facut cercetari în speranta ca întunericul va fi strapuns de o racheta semnalizatoare lansata de vreunul din presupusii naufragiati. În cursul urmatoarei dimineti s-a declansat una dintre cele mai vaste si intense operatiuni de salvare din istorie: 300 de avioane, 21 de nave si 12 grupe terestre americane au participat la operatiune, ajutate si de navele celei mai apropiate baze britanice. Fiecare metru patrat al oceanului a fost examinat cu amanuntime. Inutil ! Cercetarile au fost extinse asupra întregii zone dintre Florida si Insulele Bermude, precum si asupra unei parti a Golfului Mexic. Nu a fost gasita nici o epava. Responsabilii bazei aeriene erau în plina deruta. În câteva ore, în conditii metereologice ideale si într-o zona relativ restrânsa, sase avioane si zeci de oameni disparusera fara urme. În cazul în care lipsa de combustibili le-ar fi obligat sa amerizeze, avioanele ar fi putut sa se mentina la suprafata destula vreme, pentru a permite trecerea echipajelor în barcile de salvare.
Experienta a dovedit ca un pilot înzestrat cu echipament de salvare de buna calitate, poate supravietui câteva saptamâni pe mare. Toti pilotii care disparusera îsi efectuasera stagiul de antrenament pentru naufragii si erau echipati cu emitatoare radio. Nimeni nu a transmis nici un S.O.S. Comandantul Bazei Ford Lauderdale a declarat ca patrula de avioane a fost dezorientata de vântul violent; buletinele metereologice au precizat ca în zona respectiva vântul nu a depasit 20 m/sec; e putin probabil ca un astfel de vânt ar fi putut îndeparta avioanele de pe ruta stabilita. Formarea unor trombe ar fi putut provoca o catastrofa, dar ipoteza nu este aplicabila decât unor aparate care zboara foarte jos; patrula se afla însa la o altitudine care o situa în afara oricarui pericol de acest fel.
În raportul comisiei maritime, care a fost nevoita sa sesizeze oficial cercetarile, se arata: ,,Nu putem aprecia nici macar aproximativ, ce s-a petrecut''. Întâmplarea din decembrie 1945 se situeaza în afara oricarei supozitii admisibile. Fireste disparitia misterioasa a celor cinci Avengers si a avionului Martin Mariner (aparate moderne pentru epoca lor - VEZI FOTO) a trimis în cautarea primelor, a pus atunci - ca si astazi, de astfel - nenumarate semne de întrebare. S-au scurs mai bine de patru decenii si nimeni nu a putut sa le gaseasca înca o rezolvare cât de cât acceptabila.
Acesta nu înseamna însa ca au lipsit explicatiile ,,specialistilor''. E drept, aceste ,,explicatii'' sunt adeseori într-atât de ridicolem încât nu pot avea decât rolul de a da un motiv în plus de distractie celor care în viitor se vor încumeta sa studieze modul de întelegere a fenomenelor si de a gândi asupra lor ale ,,omului modern'' de la acest final de secol si de mileniu. Sa dam doua exemple în acest sens.
1) Iata o stire aparuta la începutul lunii martie 1987: Descoperire. În apropriere de Key West în apele Golfului Mexic, ungrup de scafandri au descoperit resturile unui avion de tipul ,,Avengers'' (!) Aparatul construit în urma cu sase decenii, a facut parte dintr-o formatiune de avioane care a decolat în decembrie 1945 de pe aerodromul Fort Lauderdala (!) din Florida într-un zbor de antrenament. Întreaga escadrila a disparut dupa aproape o ora si jumatate de zbor, când turnul de control a pierdut legatura cu aceste aparate. Ultima convorbire consemna defectarea aparaturii de orientare. Un avion trimis special în cautarea escadrilei a disparut si el în mod misterios cu 13 oameni la bord. Epava avionului descoperita de scafandri se afla într-o zona mult îndepartata de locul unde se credea ca ar fi avut loc accidentul si unde au avut loc cercetari. Studierea resturilor aparatului va permite probabil emiterea de noi ipoteze (n.n.: este exact ceea ce lipseste - emiterea de noi ipoteze'') în legatura cu ciudatele disparitii care au avut loc în misteriosul triunghi al Bermudelor''
Trecând peste faptul ca la vremea respectiva nu au existat numai cinci avioane din tipul respectiv (cele disparute !) ci probabil ceva mai multe si ca deci cel descoperit în golful Mexicului nu e musai sa fie unul din cele ce au intrat în componenta celebrului ,,Zbor nr. 19'', sa mai reamintim si distanta deloc neglijabila - circa 1600 mile marine - între locul presupus al accidentului din decembrie 1945 si locul descoperirii epavei unui avion de tip ,,Avengers'' în 1987 !
2) Si acum, de pe fundul marii sa ne deplasam în Cosmos, sau mai precis în spatiul circumterestru, unde, de asemenea, se pare ca se afla un avion al ,,Zorului nr. 19''. Un cercetator californian afirma, nici mai mult nici mai putin, ca unul (cel putin unul) din bombardierele disparute în 1945 se afla ,,închistat'' într-un bloc masiv de gheata care se învârte în jurul Terrei la 700 km deasupra solului. Explicatia pe care ,,cercetatorul'' o da acestui fapt este urmatoarea: grenadele anti-submarine lansate de bombardiere în timpul aplicatiei (aflam astfel noutatea ca avioanele se aflau în aplicatii si nu în zbor de rutina, fapt care nu a fost mentionat înca niciodata pâna acum !) au avariat în mod întâmplator una din navele extraterestre parcate, sau ascunse sub apa.
În momentul când nava s-a ridicat din adâncuri cu enorma rapiditate pentru a evita exploziile grenadelor, s-a produs un vârtej de aer si o tromba gigantica de apa care, întocmai cu un aspirator, au absorbit si azvârlit pe orbita avioanele aflate întâmplator în zona. Evident, californianul are si ,,dovada certa'' care sta la baza afirmatiilor sale. El a observat blocul de gheata respectiv, cn avion cu tot, într-un film documentar video care cuprindea imagini retransmise de misiunea spatiala ,,Apollo 11''. Nu are nici o importanta ca nici unul dintre expertii NASA si nici altcineva nu-I sustine aberatiile; important este ca o noua ,,ipoteza sa-si croiasca fagas în constiinta consumatorului de naivitati. Chiar daca aceasta ipoteza este puerila, absurda sau ridicola. (va urma)
No comments:
Post a Comment